Lectura de vară!

Pentru cei care iubesc lectura, dar şi pentru cei care sunt începători şi doresc sugestii, iată cărţile care merită citite, fie seara înainte de culcare, fie pe plajă sau în parc!

1. Cum să fii bun – Nick Hornby

Nu este un ghid, care îţi arată cum să fii mai bun în 5 paşi, este un roman cu substrat filosofic, şi chiar dacă asta ar părea plictisitor, ei bine, nu este aşa! Romanul Cum sa fii bun are tot ce-i trebuie, aventuri, intrigi, suspans dar mai ales o filosofie de viaţă pe care ar trebui sa o adoptăm cu toţii. În aparenţă, romanul prezintă viaţa uni cuplu cu doi copii, care e pe cale să se destrame, o poveste ce parcă ţine de prezent, de secolul al-XXI-lea, dar în care se strecoară elemente mistice, şi tot ce e profan devine sacru prin intermediul unor puteri inegalabile: puterea de a iubi şi puterea de a ierta!
Dupa ce am citit această carte, mi-am schimbat complet ideea despre familie, despre oameni, despre cuplu. Este fascinant felul în care te poate schimba o carte!

2. Casnicia, bat-o vina. - Carol Clewlow

Despre ce este vorba în această carte? Ar fi mai bine să va povestesc despre ce nu este vorba, fiindcă ar fi mult mai uşor. Nu este vorba despre căsătorie, iubire, cuplu şi alte astfel de concepte. De fapt, este şi nu este vorba în acelaşi timp. Cum se poate? Pai cred că mai simplu decât ne imaginăm. Cartea este despre fetele bătrâne, mai exact, ABC-ul fetelor bătrâne. Desigur, titlul sună destul de înspăimântător, mai ales pentru o studentă ca mine, care şi-a ales ca temă pentru licenţă “Cuplul modern: între diferenţele de gen şi influenţă”, dar de fapt cartea este amuzantă, plină de informaţii utile şi cu o abordare surprinzătoare. Merită citită! Veţi privi cu alţi ochi fetele bătrâne, fără prejudecăţi, fără stereotipuri, poate chiar, mai uman!

3. Confesiuni nocturne - Freya North

Nu este vorba despre “acele” confesiuni nocturne la care v-ar zbura imediat gândul, deşi este ceva normal, în societatea actuală în care sexul, violenţa şi scandalul sunt elementele cele mai “cerute” şi fac maximă audienţă. Cartea prezintă într-adevăr aventurile nocturne ale unei fete somnambule, aşadar titlul nu are menirea de a induce în eroare cititorul, este doar uşor enigmatic. O carte uşor de citit, mult mai interesantă şi captivantă decât un film, plină de evenimente neprevăzute şi informaţii utile!

Despre sfaturi si sfatuitori.

În revista Baby (Aprilie) veţi găsi un articol scris de psihologul Cristiana Haica despre sfaturi. Acest articol m-a făcut să înţeleg şi să fac ceva în această privinţă. Pana acum cateva luni nu aveam nimic împotriva acestor sfaturi, tot ceea ce făceam cu colegele de cameră/apartament era să ne sfătuim în legătură cu o variată gamă de probleme, la scoală primeam o groază de sfaturi de la colegi şi profesori, şi de la părinţi primeam sfaturi, dar asta nu mă deranja. Ştiam că sunt începătoare în multe domenii ale vieţii şi aveam nevoie de multe sfaturi. Ceea ce mă deranjează acum, când m-am mutat cu iubitul meu şi cu părinţii lui sunt tocmai sfaturile care în trecut nu mă deranjau. Mă simţeam ca un "om rău" fiindcă mă deranjau anumite sfaturi, fiindcă îmi venea să răspund la aceste sfaturi cu nişte cuvinte răutăcioase.
În mod normal, cei care iţi dau sfaturi îţi vor binele, le pasă de tine şi nu vor să ai parte de experienţe negative şi de aceea încearcă să te sfătuiască. Dar, am descoperit că mai există o categorie de sfaturi- sfaturile "ascultă la mine, eu sunt deştept-tu eşti prost" iar acestea mă scot efectiv din sărite. Desigur, oamenii care mă tot sfătuiesc, printre acele sfaturi bune strecoară uneori şi sfaturi fanteziste despre cum ar trebui să fac anumite lucruri, de fapt, unde scrie că aşa trebuie să fac?? Nicăieri, logic. Aşa este bine să fac, fiindcă aşa fac ei, ]şi nu este bine cum fac eu, din principiu, fiindcă eu sunt mică şi proastă. :( Ei bine, aşa cum spune şi Cristiana în articol, cel mai bine este să ignori astfel de sfaturi şi să găseşti o modalitate de a le stopa. De exemplu, o tânară mămică era exasperată de sfaturile pe care i le dădea soacra sa despre cum să-şi crească băieţelul. Dar a găsit o modalitate inedită de a stopa această pornire a soacrei sale. De cate ori această îi dădea un sfat, ea zicea: "Bine, dar să întreb mai întâi pediatrul". Şi suna pediatrul, întreba evident pe speaker, până într-o zi când medicul i-a zis: "Mai vii cu multe astfel de idei tâmpite??? Cum de-ţi trec prin cap atâtea tâmpenii?" Şi de atunci, soacra s-a potolit. :) Ei bine, asta merită oamenii care cred că le ştiu pe toate şi se cred superiori-dar de fapt nu sunt. Normal că cei care au habar despre ce vorbesc pot să mă sfătuiască în continuare, nu am nimic cu astfel de sfaturi, iar ceilalţi n-au decât să se informeze mai mult despre un subiect anume dacă vor să le iau în considerare sfatul.
Problema cu sfaturile este că te fac să te simţi incapabil, pentru că dacă ai fi capabil atunci nu ai mai avea nevoie de sfaturi, nu??
Şi până la urmă, deşi sfaturile sunt bine venite uneori, oamenii au nevoie să simtă că pot lua ei decizii că sunt stăpâni pe situaţie şi chiar dacă nu pare aşa, preferă să facă aşa cum vor ei chiar dacă vor avea parte de o dezamăgire. Toţi cei care simt nevoia să ne protejeze ar trebui să ştie că un eşec este benefic uneori, conform zicalei-"tot răul spre bine" :).